 shadow_queenNew Here!Din: In intunericul abisului...
Postari: 32
|
|
1. moarte nici prin, nici prin, nici prin. ci, simplu, prin supradoza de opium.
ratiunea? poate nu am studiat inca in toata profunzimea moartea prin floarea de vis. poate nu stiu inca exact ce se intampla in final. insa am ales sa visez pana la sfarsit. desi, din putinul pe care il stiu deocamdata, intoxicatia face ca organismul sa reactioneze la fel de neplacut vederii ca in cazul oricarei alte otravuri sau oricarui alt drog: voma, etc.
diferenta e ca esti prea adancit in vis- nu in coma- ca sa mai poti realiza ce se intampla in exterior.
de ce nu somniferul, atunci? simplu: pentru ca te balanseaza direct in coma, nu iti lasa timpul sa visezi.
de ce nu venele taiate? pentru ca nu e o moarte linistita. dintre toate, e una dintre cele mai dureroase si esti constient de realitate pana la capat. este, deci, pentru cei care doresc sa guste din viata pana la ultima picatura. in plus, pentru mine, sangele e pocalul spiritului. nu suport sentimentul parasirii fiintei mele. nu suport ideea de a muri singura. atat de singura, incat sa fiu lipsita pana si de compania mea.
dupa lesinul initial, cel care isi da drumul sangelui sa curga trece prin toate senzatiile tipice inecului. motivul? atunci cand ramane insuficient sange pentru a oxigena creierul... vine colapsul. si se sting toate etajele, unul cate unul. si simti TOT. fiecare lumina care piere. intr-un zgomot infernal de batai de aripi. si toata fiinta ta striga dupa ajutor- oricat de puternic ar fi, o face- lasitatea suprema.
nu mi-as ingadui mie insami o asemenea traire. la urma urmelor, actul sinuciderii indica liberatatea absoluta. nu lasitatea. nu tristetea. nu melancolia. nu suferinta.
libertatea.
marea majoritate nu o face in spiritul acesta, insa.
inecul e la fel de neplacut. si nu la fel de sigur, pentru ca secunda de lasitate te poate face sa impingi cu piciorul in fundul marii si sa iesi la suprafata. a-ti taia venele e mai sigur, din punctul asta de vedere. daca o faci bine, nimeni si nimic nu te mai poate aduce inapoi. tai artera tibiala, si daca esti norocos si nu esti gras si o poti vedea, o tai pe lung, vreo 10 centimetri- nu-i greu- apoi artera radiala, la mana, tot pe lung- si in jumatate de ora esti mort. tot ce poate face cineva e sa stea sa se uite la tine cum pleci.
evident, mai este si carotida, si e de fapt atat de simplu incat nu am inteles niciodata de ce se complica lumea sa-si sfartece ambele maini. o fi mai placut, nu stiu. sau poate nu au toti o oglinda.
otrava. suferinta. figuri distorsionate. nu.
pistol? prea scurt. prea dramatic. e nevoie de o scena si de un public, altfel nu are haz.
daca ar fi sa fie o arma, as prefera spada. si un duel. si astfel, din nou, nu as muri singura.
mi se va spune ca se dueleaza si cu pistoalele. adevarat. dar nu are acelasi sarm.
inaltimile imi plac. ma fac sa doresc sa urc mai sus. deci mi-ar distruge planurile de moarte.
trenurile nu mai au frumusetea si poezia de odinioara si nu as suporta ideea sa mor fara "glamour". si, din nou, singura, ca un caine, pe o sina de tren. patetic. daca e sa fie moarte, atunci sa fie frumos. sa aiba un sens. sa spuna ceva. o poveste. un cadavru recognoscibil. nu ca mi-ar pasa de ultimul aspect.
2. sinucideri celebre: Jacques Vache. (vache cu accent pe e, nu stiu cum dracu se pun accentele aici...). pentru cine nu stie, a facut parte din miscarea Dada, desi se situa la o oarecare distanta de ea, de zgomotul si de caracterul sau violent si abuziv. Vache a fost si influenta decisiva asupra lui Andre Breton. andre cu accent pe e. hihi.
Jacques era o figura de "fin de siecle", un dandy in sens absolut, asa cum era si contele din romanul lui Huysmans. o creatura fina, fragila, culta, excentrica, traind sub imperiul umorilor. nu-si recunostea prietenii pe strada, nu raspundea niciodata scrisorilor, nu spunea niciodata salut sau la revedere.
"refuz sa fiu omorat in razboi", scria el de pe front. "voi muri atunci cand voi hotari sa mor, si atunci voi muri impreuna cu altcineva".
si exact asta a facut. a murit in 1919, la 23 de ani, printr-o supradoza de opium; in acelasi timp, i-a administrat aceeasi doza unui prieten care venise doar in vizita, nu cu gandul de a muri.
a fost supremul gest Dada, suprema gluma psihopatica: suicid si dubla crima.
catre asta tind, asta imi doresc.
si, ca sa inchei poetic,
"dying
is an art, like everything else.
I do it exceptionally well.
I do it so it feels like hell.
I do it so it feels real.
I guess you could say I've a call."
Sylvia Plath.
a avut trei tentative de sinucidere, iar cea de-a patra i-a iesit perfect. era un geniu, recunoscuta ca atare in lume. avea doi copii mici si un sot care, pare-se, o iubea. pe care il inspira. (desi biografii tind sa spuna altceva).
nu a impiedicat-o nimic. pentru ca, intr-adevar, "moartea e o arta, ca orice altceva." iar felul in care murim poate face din noi artisti sau ne poate lasa la gradul bestiei care se arunca de pe acoperis pentru ca nu mai suporta depresia. sau pentru ca nu mai are bani. sau pentru ca l-a parasit iubita. sau pentru ca, pur si simplu, s-a saturat.
|
|
pastile cred...k restu tot ii dureros:PP
))ma rog nu doare mi-amn bagat caninu in vena de la mana dreapta si chestii de genu
...toti dau vina pe doza de medicamente dar ca sa vezi ca mai exista si medici tampiti ...in fine long story...